Iunie 27 2020

A ajunge în Munții Ciucaș a fost una din vechile mele dorințe. M-am uitat atât de mult la hartă, la traseele de drumeții, încât le știam pe de rost. Totul era pregătit pentru a porni.

INFORMAȚIE UTILĂ: Munții Ciucaș sunt una dintre cele mai frumoase munți din Carpați. Dar poate fi și mai frumos atunci când Bujorul de munte/ Smîrdar/ Rhododendron înflorește. Numele său sugerează, că planta trăiește deasupra pădurilor de pini, unde iarna nu este prea aspră, primăvara este rece, iar vara este caldă și umedă. Vârful de înflorire este diferit pe fiecare munte și durează aproximativ 2 săptămâni. În Munții Ciucaș, merită să încerci în iunie (primele două săptămâni) să-l prinzi înflorit.

În 2020, era un an nebun. Carantina s-a terminat și am fi putut să pornim în excursii, dar în fiecare weekend prognozele meteo erau foarte rele: ploaie, averse, furtuni. Am urmărit constant prognozele meteo și în primul sfârșit de săptămână cu prognostic de vreme buna am pornit la drum spre Masivul Ciucaș.

• ALEGEREA LOCULUI:

Deoarece Munții Ciucaș nu este apropiat de noi, ne-am propus să petrecem un weekend întreg acolo. Știam că cel mai frumos ar fi la Cabana Vârful Ciucaș, fie în cabană, fie în cort. Cabana Vârful Ciucaș este situat la 1595 m înălțime. Datorită pantei și stării proaste a drumului, nu a fost posibil să ajungem cu mașina proprie, doar cu un jeep. Datorită pandemiei Covid-19, am vrut să dormim numai în cort. Întrucât, aceasta excursie era la începutul sezonului, încă nu am avut curaj să cărăm rucsacele mari până la Cabană, de aceea am căutat o altă opțiune. Am auzit că putem ajunge cu mașină până la Cabana Muntele Roșu, și putem campa acolo. Așa că am ales aceată ca destinație, pentru că toate obiectivele erau accesibile și de aici.

• CĂLĂTORIA:

Am plecat vineri după-amiază. După Brașov pe drmul 1A, plecând de la Săcele, ne-am îndreptat spre Cheia. Trecând de Pasul Bratocea, după ce am coborât serpentina, am virat la stânga spre Cabana Muntele Roșu.

INFORMAȚIE UTILĂ: Până la Cabana Muntele Roșu este drum asfaltat, dar îngust, conduceți cu prudența.

INFORMAȚIE UTILĂ: NU este permis să campăm la Cabana Muntele Roșu !!! Există o pajiște mare, cu pantă foarte înclinată, abruptă, dar este zona privată și pădurea este rezervație naturală.

Ajunși la Cabana Muntele Roșu, am văzut condițiile nefavorabile pentru camping, dar nu am avut de ales. Așa că am așezat cortul pe marginea poienii, pe care se afla deja un cort. După cum am scris mai sus, nu poți campa în Valea Muntele Roșu. Noi nu știam acest lucru, dar în curând Jandarmeria, chemată de un cioban, ne-a explicat situația, nu am avut de ales, decât să demontăm cortul.

Acum ce să facem? Unde petrecem noaptea?

Din fericire împreună avem idei bune. Am hotărât să dormim în mașină. Sigur era amuzanți dacă ne vedea cineva. Am reușit să transformăm mașina într-un loc de dormit. În cele din urmă, am putut dormi mai liniștiți, ursului îi era mai greu să între în mașină, jandarmiștii ne-au avertizat că au văzut urși în apropiere.

Am luat cu noi camera de fotografiat performantă cu care am putut face poze și pe întuneric, am făcut poze extraordinare. Următoarele imagini sunt meritele lui Nagy Csaba:

• DRUMEȚIA:

Cabana Muntele Roșu (1280m) – Cabana Vârful Ciucaș (1595m) – Țigăile Mari (1844m) – Babele la sfat – vârful Ciucas (1954m) – Șaua Țigăilor – Cabana Vârful Ciucaș – Șaua Chirușca – Șaua Gropșoarele – La Răscruce – vârful Gropșoarele (1883m) – vârful Zăganu (1814m) – vârful Munetele Roșu (1765m) – Cabana Muntele Roșu

Sâmbătă dimineață, plecând de la Cabana Muntele Roșu, am urmat marcajul banda galbenă. Poteca începe în pădure și iese la Pîrâul Berii, pe care l-am și traversat ajungând la drumul care merge la Cabana Vârful Ciucaș, care este foarte abrupt în unele locuri. Ieșind din pădure, imediat lângă drum se află Fântâna lui Nicolae Ioan.

Cabana Vârful Ciucaș este situat la 1595 m înălțime. Peisajul este alpin, cu vederi frumoase asupra munților din jur. De la Cabană ne-am continuat drumul pe banda roșie și cruce roșie pe un traseu larg, bine călcat. În curând am observat pietrele caracteristice ale Munților Ciucaș. Apoi, la o bifurcație a drumului, am urmat marcajul banda roșie.

Poteca trecea sub vârful Țigăile Mari (1844m). La un moment de odihnă admirând priveliștea, am observat câțiva Bujori de munte înfloriți și de care ne-am bucurat foarte mult. La pietrele Babele la sfat, am urcat până la picioarele lor, unde se simțea forța vântului, care a format pietrele.

Am ajuns curând la vârful Ciucaș, 1954 m, vârful cel mai înalt din masiv. Am urmat rutina obișnuită: fotografie, toast de vârf, mâncare.

După puțină odihnă, am coborât până la Șaua Țigăilor, pe marcajul bandă roșie, unde ne-am întors pe cruce roșie, care ne-a dus înapoi la Cabana Vârful Ciucaș. S-ar putea cineva să se întrebe de ce nu ne-am întors unde am venit? E simplu! Ocolind un pic mai mult am putut vedea peisajul dintr-o altă perspectivă. Am admirat pietrele de ciupercă, David, Goliat și restul, din toate direcțiile. Mai ales Porumbelul merită să fie văzut și din această perspectivă!

Mulțimea de turiști a fost uimitoare. Nu am văzut niciodată atât de mulți oameni pe munte în viața mea. Se poate să fi fost mii.

La Cabana Vârful Ciucaș neapărat ne-am oprit să bem o bere Ciucaș.

Era în jurul orei 14:00, așa că am ales drumul principal de creastă, care era mai lung, dar mai frumos, decît drumul de întoarcere la mașină. Am pornit de la Cabana pe poteca marcată cu 3 indicatoare: bandă roșie, cruce roșie și cruce albastră, potecă care trecea exact la granița între două județe. În curând am ajuns la Șaua Chirușca, de unde am continuat traseul pe cruce roșie.

A kép a csúcson készült. Látszik rajta a Csukás Menedékház és a szemközt lévő hegygerinc melyen tovább vezetett utunk.

Ajungând la Șaua Gropșoarele, ne-am îndreptat spre creastă. Urcând, vârful Ciucaș părea departe. La intersecția numită La Răscruce, puteam alege să ne întoarcem imediat la mașină sau să mergem mai departe pe creastă, admirând priveliștea. Aveam energie, stăteam bine cu timpul, așa că am pornit pecrucea roșie, să atacăm Vârful Gropșoarele și Vârful Zăganu.

La Vârful Gropșoarele (1883m) am urcat cu adevărat până la marginea stâncilor, de unde am văzut Cabana Muntele Roșu, lângă numeroasele autovehicule ale turiștilor, inclusiv ale noastre. Am continuat drumul pe creasta, din ce în ce mai îngust, cu coborâri și urcușuri și la un punct cu lanțuri. Distanța dintre cele două vârfuri era mai departe decât ne-am gândit, dar am ajuns cu succes la Vârful Zăganu (1814m).Ne-am odihnit și ne-am bucurat de razele soarelui. Dintr-o dată sună telefonul. RoAlert a raportat că sunt un urși în apropiere. Ne-am uitat pe hartă la numele satului, era la o distanță bună. Ne-am liniștit puțin că nu era aproape.

• ÎNTÂLNIREA MEA CU URSUL:
• 

Am pornit înapoi. Toată lumea are nevoi, chiar dacă este pe munte. Cu prietenul ne-am îndepărtat puțin pentru a ne ușura. Eram la o distanță de 10 m unul de altul. După ce am terminat, le-am văzut pe prietenul meu Csabi pornind. Am vrut să strig cu voce tare: CSABIIII „așteaptă”. DAR în loc de „așteaptă”, am strigat: UN URS! NU TE SPERIA!

La vreo 2-3 m de mine, de deasupra mea pe creastă, printre pinii pitici, în timp ce strigam, a început să alerge un urs brun, bine dezvoltat, care speriat de mine. Csabi a auzit ceva din strigătul meu, așa că s-a întors.

A văzut ursul alergând spre el. Nu doresc niciodată să trec prin experiența lui prin ce a sințit el atunci, dar și eu eram foarte speriat. Dacă îl atacă pe el? Din fericire, Csabi a avut atât de multă prezență de spirit, încât a ridicat mâinile sus și a strigat OO DUMNEZEULE!

Ursul era la vreo 3-4 metri de el și din fericire și ursul s-a speriat și a început să alerge jos, pe dealul abrupt, plini de copaci.

S-a făcut liniște.

Simțeam că inima îmi sare din piept. Creierul meu nu a înțeles pe deplin ce s-a întâmplat.

Câteva secunde mai târziu, când am văzut că nu mai sunt alți urși, Csabi mă cheamă la el. Nu m-am putut mișca. Mă cheamă din nou. Mi-am adunat toată puterea și am fugit la el.

Am început să ne grăbim. Nu am alergat, oricum terenul nu ne permitea, așa cum am scris, poteca era pietroasă, cu urcușuri și coborâșuri și o secțiune cu lanțuri. Plin de adrenalină, nici nu am prins lanțurile, așa repede am trecut de ele.

Până la Răscruce, am făcut o jumătate de oră, în loc de o oră. Erau deja oameni aici și ne-am odihnit și noi.

Un turist ne-a ajuns din urmă și ne-a întrebat dacă am văzut ursul? Am răspuns că l-am văzut de aproape. Am aflat, că el a urcat pe partea cealaltă a crestei și a văzut și el ursul. Ursul a venit de pe creasta unde s-a întâlnit cu noi.

Cu siguranță toată lumea a auzit că există mulți urși în România. Că există mulți urși în Carpații Orientali și Meridionali. Dacă seara ieși la toaletă bâjbâind ceva moale este un urs și așa mai departe. Știam că există urși, purtam chiar fluierul la mine, dar până nu l-am văzut cu ochii mei nu am crezut. Nu am dorit să-l văd atât de aproape, dar din fericire s-a terminat cu bine. De atunci, nu numai că port fluierul, ci îl și folosesc!!!

La Răscruce, încă sub influența întâlnirii cu ursul, dar deja puțin liniștit, la marcajul triunghiul roșu am coborât la Cabana Muntele Roșu, trecând pe lângă vârful Muntele Roșu (1766m)..

Seara ne-am bucurat că dormim în mașină, nu în cort.

Într-o zi am bifat Munții Ciucaș: am urcat la vârful cel mai înalt, ne-am plimbat în jurul faimoaselor sale stânci, am văzut bujori de munte, am băut bere Ciucaș pe Ciucaș, am mers de-a lungul traseului principal de creastă și am văzut și urs. Nu puteți dori mai mult de atât.

Timpul a fost cu noi toată ziua și ne-a dăruit cu vreme frumoasă.

Rămâne o experiență de neuitat. Dacă mergi în Ciucaș, ferește-te de urși!

Înregistrarea traseului Strava:

Traseul meu Wikiloc: