03.07.2021

În 2021, am adaugat pe wishlist Munții Parâng. Cu toate ca în luna Iunie în orașe deja se simte vara, pe munte, la altitudini de peste 2000 m ne aflăm la începutul primăverii. În iunie, la această înălțime înfloresc bujorii de munte, pe care ne-am dorit să îi admirăm, așa că, în primul weekend, când vremea părea îngăduitoare, ne-am îndreptat cu câțiva prieteni spre Munții Parâng.
Planul nostru era să dormim la Cabana Groapa Seacă (1200m) vineri seara, apoi sâmbătă să urcăm la Refugiul Agățat, unde să rămânem peste noapte, iar duminică să cucerim Vârful Parângul Mare (2519m) și să coborâm în cele din urmă la mașini.

Cabana Groapa Seacă (1200m) – Refugiul Agățat (1750m) + drumeție
Refugiul Agățat	Drumeția
Durata: 3-4 h cu odihne pâna la refugiu Distanța: 14 km dus-întors Cabana-Refugiu Diferență de nivel: 550 m pâna la Refugiu  Dificultate: medie	Durata: 4 h Distanța: 6km Diferența de nivel: 400 m Dificultate:  medie

• Cabana Groapa Seacă – cazarea noastra de vineri seară

Este situată la 1200 m pe marginea nordică a Munților Parâng, lângă drumul principal. Este bine echipată, curată, iar gazda foarte amabilă. O parte din cabana se afla în renovare(2021), însă merită rezervată în avans. Numărul de telefon actual și prețurile pot fi găsite pe multe site-uri de pe Internet.

Sâmbătă dimineața am pornit spre Refugiul Agățat, urmărind marcajele cu punct roșu. Ne-am abătut de la drumul principal pe un drum forestier, pe care am mers aproximativ 4 km. La capătul drumului forestier, ne-am oprit pentru a ne aduna puterile pentru ascensiunea ce urma să o parcurgem.

Continuând spre vârf poteca șerpuită și abruptă, am avut ocazia de a traversa de câteva ori pârâul Jieț, surprinzător, cu un debit foarte abundent. Pe măsură ce urcam ceața devenea din ce în ce mai densă, pe alocuri ploua, iar temperaturile nu au ajuns la 10 grade, ajungând la refugiu plouați și înghețați, acesta devenind un adevărat adăpost pentru noi.

• Refugiul Agățat – cea mai interesantă cabană din munții Parâng

Este situat la 1750 de metri în Munții Parâng. Cel mai simplu mod de a ajunge aici este de la Cabana Groapa Seacă urmând marcajul cu punct roșu, drumul fiind de aproximativ 6-7 km. Și-a primit numele Agățat din faptul că a fost construit pe vârful unei stânci la marginea pădurii, la înălțimea de 5 m. A fost construit în anii 1985-1986 și renovat în 2016. Dotările sunt destul de complete, include sobă, paturi supraetajate, pături, o masă, unelte și multe altele. Poate găzdui confortabil 10 persoane în camere, dar poate fi și dublat dacă este necesar (în caz de furtună sau pericol). Potrivit datelor oficiale, refugiul este întreținut de Asociația San Montan pentru a oferi adăpost turiștilor. Singura lor cerință este că toată lumea să lase curățenie la plecare.

INFORMAȚIE UTILĂ: este un izvor cu apă potabilă lângă refugiu.

Când noi am ajuns acolo, refugiul nu era gol, un cioban se încălzea înăuntru, așa că era cald. După ce ne-am schimbat și am băut un pahar de tărie să nu ne fie frig, am avut o dispoziție mai bună. Am luat prânzul și vremea părea mai bună, nu mai ploua, așa că ne-am gândit să profităm de după-amiază și să explorăm puțin prin jur.

• A félresikerült túra

Ne-am îndreptat spre marcajul cu punct roșu, urmărind pârâul pe care l-am și traversat de două ori. În vale nu era ceață, dar creasta și vârful Parângul Mare au rămas ascunse. Cu toate acestea, am putut vedea bujorii de munte semideschiși în unele locuri. Acest lucru ne-a entuziasmat și ne-am gândit să vizităm si valea de lângă noi, sperând să găsim mai mulți bujori lângă lacurile glaciare Verde și Slivei. Nu aveam semnal și nu știam la ce vreme ne putem aștepta pentru a doua zi, când planificasem să ajungem în vârf. 

Am știut că pe versantul muntelui de lângă noi există o potecă nemarcată pe care ciobanii o folosesc. Cu ajutorul gps-ului am găsit poteca și semnele ciobanilor (pietre suprapuse) cu care marchează drumul printre pietre. Urcarea s-a dovedit foarte dificilă. Traseul era abrupt și plin de pini pitici, care erau uzi având în vedere vremea, așa că, pe măsură ce treceam pe lângă ei, ne-am udat din nou, dar cumva am ajuns pe creastă. Aici în loc de priveliștea la care ne așteptam (lacurile glaciare și bujorul de munte) am văzut numai ceața albă. Vântul rece, de care muntele ne-a protejat până acum, vroia să ne înghețe hainele ude de pe noi.

Nici nu era vorba să mergem mai departe, dar a trebuit să ne oprim pentru câteva minute să căutăm semnal. În sfârșit am găsit un semnal slab și pagina de meteo o încărcasem în vreo 10 minute. Vremea bună prezisă pentru weekend a fost acum înlocuită de vreme nepotrivită pentru drumeții, așa că am fost forțați să amânăm cucerirea vârfului.

Înghețați și uzi, am ajuns pentru a doua oară în ziua aceea la refugiu, unde ne-a întâmpinat o altă veste proastă. Au sosit 15 turiști care plănuiau să rămână și ei în refugiu, așa că eram mai mulți decât am fi putut să ne simțim confortabil.

INFORMAȚIE UTILĂ După cum s-a dovedit, o echipă mai mare din București a rezervat refugiul la Tomi Nyulas din Petrila. Nu-l cunosc pe numitul Tomi, dar tot ce am aflat este că el este îngrijitorul principal al refugiului și aproape în fiecare weekend e acolo. Dacă plănuiți din timp și doriți să dormiți aici, vă recomand să îl contactați din timp prin organizația San Montan.

Având în vedere situația, am schimbat planul, era deja după-amiaza târziu, dar am hotărât să coborâm de pe munte, la nevoie chiar folosind și o sursă de lumină, și să ne încercăm norocul să obținem cazare la Cabana Groapa Seacă, întrucât nu făcusem rezervare pentru aceasta seara.

Cabana Groapa Seacă era plină, dar fiind deja prieteni cu îngrijitorul cabanei (prietenia s-a legat în noaptea precedentă), ne-a cazat în camerele aflate în renovare. Am fost foarte mulțumiți. Până la sfârșitul zilei, am ajuns într-un pat cald.

Și tu poți vedea cât de grozavă a fost ziua noastră. Starea noastră de spirit nu a fost influențată. Încurajându-ne reciproc, căutând umorul, ne-am simțit bine și în aceste situații. Sper ca ceilalți să fie de acord cu această propoziție.

Credeți sau nu, a doua zi am urcat pe Transalpina cu mașinile și de acolo am avut parte de o nouă drumeție, despre care puteți citi în următoarea mea postare.

Wikilock:

Strava – Drumul până la Refugiu Agățat :

Strava – drumeția și coborârea: