Aceasta este una dintre cele mai grele și mai frumoase drumeții pe care le-am parcurs de-a lungul anilor

Ziua 1.

Aug 16. 2020. Duminică.

Echipa era formată din 3 persoane: partenerul meu Csabi, eu și prietenul nostru Tomi. Toată lumea este agitată cum vom putea duce rucsacul mare pe spate. Al meu cântărea 18 kg. 

Am ajuns la Lacul Bâlea în jurul orei 10:30, am încercat să evităm traficul intens, și așa peste jumătate de oră, coada de mașini pe serpentina era deja la 500 de metri. 

Ne-am luat rucsacul și am pornit. Ne-am luptat prin mulțime până la colțul de nord-est al lacului Bâlea, de unde pornește marcajul triunghiul albastru  spre Lacul Capra. Această porțiune de drum urcă încet, apoi spre capăt este mai abruptă și cam alunecoasă (cu o zi înainte a plouat), mai ales cu rucsacul de 18 kg pe spate, dar când ajungi în șa uiți de încărcături. Din păcate, acest lucru nu a fost atât de fericit în cazul nostru, am văzut doar ceață albă și ceață, în loc de priveliștea minunată a lacului Capra.

INFORMAȚIE UTILĂ: lângă Lacul Capra este o zonă de campare.

[easy-image-collage id=159]

Această porțiune de drum este destul de aglomerată, mulți turiști urcă până la șa sau chiar până la lac chiar și în papuci, dar de la acolo turiștii adevărați se aventurează.

La lac ne-am odihnit 10 minute și am continuat drumul pe marcajul bandă roșie , care este principalul traseu de creastă al Munților Făgăraș, drumul de la lac merge mai întâi pe linia de nivel, apoi începe să coboare abrupt. După partea înclinată a urmat o potecă îngustă umblată, menținând curba de nivel destul de bine. Uneori vântul ne făcea o surpriză, deschidea o fereastră în ceață și vedeam valea în splendoarea ei. În curând a urmat din nou o ascensiune abruptă, și poteca noastră a ajuns încet la Fereastra Zmeilor. 

Privind prin Fereastra Zmeilor, mult așteptatul peisaj al Munților Făgăraș ne-a dezvăluit, Meredealuri abrupte, vârfuri țepoase unde fiecare om se simte mic.

Trebuie remarcat faptul că, de la Fereastra Zmeilor până la Lacul Podragu se poate ajunge pe două trasee. Una este poteca cu bandă roșie , care continuă pe creastă, cu mai puține denivelări, dar pe unele secțiuni există lanțuri și râpe adânci, iar cealaltă este poteca cu cruce albastră , care nu ne duce pe lanțuri, dar urcăm mai multe niveluri, traversează Portița Frunții (2153m), coboară la pârâul Arpașu Mare, apoi urcă peste Strunga Podrăgelului (2152m), coboară din nou la Lacul Podrăgel, urcă la Șaua dintre Lacuri (2269m) și coboară în Valea Podragului, care este destinația noastră.

Am ales marcajul crucea albastră , temându-ne de lanțuri cu rucsaci de 18, 20 și 22 kg. Cum am amintit mai, poteca crucea albastră a coborât și a urcat, dar am fost compensați de lumina soarelui și de peisajul minunat, se putea vedea până la Bazinul Transilvănean.

Obosiți, în jurul orei 19:00, am ajuns în sfârșit la ultimul nostru munte și am văzut cabana lângă Lacul Podragu. Am coborât rapid și am început să căutăm un loc protejat pentru cort.

Obosiți, flămânzi, înfrigurați am ridicat cortul, am îmbrăcat toate hainele pe care le-am adus și am mâncat o supă fierbinte, pe care am gătit-o cu aragazul mic pe care l-am cărat toată ziua.

INFORMAȚIE UTILĂ: Lângă Lacul Podragu se poate campa. Ne putem caza și în Cabana Podragu, dar din cauza pandemiei Covid-19 actuale, am ales cortul. Lângă Cabana există un izvor cu apă potabilă.

IMPORTANT! După ce am mâncat, am pus TOATE ALIMENTELE și PASTĂ DE DINȚI, CREME, DEODORANTE într-o pungă etanșă și le-am ascuns sub 3 pietre mari, departe de cort. Gunoiul a fost, de asemenea, plasat într-o pungă etanșă și de asemenea, ascuns sub două pietre medii. ACEST LUCRU ESTE FOARTE IMPORTANT DIN CAUZA URȘILOR!

INFORMAȚIE UTILĂ: În munții înalți, chiar și vara, temperatura nopții poate scădea până la 0 grade C. Îmbrăcămintea stratificată, caldă și un sac de dormit bun sunt necesare. Personal am dormit în chiloți și pantaloni de ski. Zona de confort a sacului meu este de -20 C și pot spune că nu mi-a fost frig.

INFORMAȚIE UTILĂ: Dacă pornești cu cortul la drumeție, merită să investești într-un cort cu cadru mai ușor (aluminiu), pe care poți să-l cari. Aceste corturi sunt, de obicei, făcute pentru a rezista și în vânturi mari.

Înregistrarea din prima zi a traseului pe Strava:

Ziua 2.

Aug 17. 2020. Luni.

Dimineața, nu ne-am grăbit, știind că traseul planificat pentru astăzi va fi mai ușor, dar vremea nu arăta bine, din nou totul era acoperit cu ceață. După micul dejun, aproximativ la ora 10:00, am pornit spre vârful cel mai înalt din țară.

[easy-image-collage id=201]

Am urmat poteca cu triunghi roșu până pe creastă, de unde am continuat traseul cu bandă roșie , care merge pe creastă și am trecut lângă vârfurile Tărița 2407m, a Podul Giurgiului 2358m, Corabia 2406m, Ucea Mare 2434m, Ucișoara 2390m. Poteca îngustă trecea pe latura muntelui uriaș sau mergea pe șeile cu același nume ca și vârfurile, poteca nu aveau un metru lățime, brăzdat cu râpe adânci pe ambele părți. Oricine are teamă de înălțime să se gândească de două ori să pornească pe acest traseu. Din păcate noi am prins ceață și adâncurile ca și peisajul au rămas ascunse.

Înainte de vârful Viștea Mare, drumul șerpuiește pe o bună bucată și apoi dintr-o dată vedem indicatorul: vârful Viștea Mare 2527 m, al treilea cel mai înalt vârf din România. Pentru noi, urcarea până la vârf, a fost o mare provocare, abia vedeam în ceață, de fapt nici nu era ceață, ci stăteau picături de apă în aer, eram udați, vântul sufla neîncetat, la un moment dat am și discutat idea să abandonăm traseul și să căutăm un refugiu, dar cea mai apropiată era la 2 ore de mers, de aceea am continuat drumul spre vârf. Toți aveam haine uscate în rucsac, astfel încât ne-am putut schimba.

INFORMAȚIE UTILĂ: este bine să duceți haine uscate pentru drumeții.

[easy-image-collage id=204]

Dar totuși norocul a fost pe partea noastră, vremea nu era clară, dar vântul s-a domolit, cum am trecut de creasta muntelui. Ne-am odihnit câteva minute și am continuat drumul spre vârful Moldoveanu.

Distanța dintre vârfurile Viștea Mare și Moldoveanu nu este mare, dar drumul se află pe creastă, trece prin  Șaua Spintecătura Viștei (2500m), care este foarte stâncoasă, aici lanțurile ajută turiștii să nu cadă în prăpastia de sute de metri. De obicei, în special în weekend, turiștii stau la coadă până la vârf. Acum nu era nevoie să așteptăm. Cu toate condițiile meteorologice rele, în puținul timp petrecut la vârf ne-am întâlnit cu aprox 20 de persoane.

Ajunsă la vârful Moldoveanu cel mai înalt vârf din țară, înălțime de 2544 metri, am fost foarte fericită, dar am fost și tristă că nu am avut priveliște. Am făcut de sus fotografii, am mâncat ciocolată, am băut și ne-am scris numele în album. Am mai așteptat un pic sperând în schimbarea vremii, apoi am pornit înapoi spre cort.

Pe drumul înapoi am făcut poze la vârful Viștea Mare dar ne-am grăbit să mâncăm cât mai repede o supă caldă, un ceai cald. Ne-am întors la cort pe același drum pe care am venit, cu bandă roșie , apoi triunghiul roșu , pe aceeași vreme rea. Am glumit cu turiștii întâlniți pe poteca, că astăzi nu vor vedea soarele. 

La întoarcere vremea în Valea Lacului Podragu a început să se înseninează. Ajunși la cort, un pic de soare ne-a mângâiat sufletul nostru chinuit. Apusul era foarte frumos.

Seara, ca și în ziua precedentă, am împachetat totul într-o pungă etanșă departe de cort. Ne-am culcat, dar am avut o noapte cu surprize…

Noaptea aud un zgomot. Mă trezesc. Aud punga cum se rupe. Ceva mestecă.

Un URS! 

Mi-a fost foarte frică. Am ascultat câteva minute bune ursul cum lingea cutiile din coșul de gunoi.

Din fericire, câinii de la cabana au observat și ei ursul și au lătrat până când a plecat. Dar nu s-a terminat, după puțin timp ursul a revenit. Îl Auzeam cum dă târcoale cortului, dar câinii l-au izgonit din nou.

A fost o noapte lungă.

[easy-image-collage id=210]

Înregistrarea traseului Strava din a doua zi:

Ziua 3.

Aug 18. 2020. Marți.

Dimineața ieșind din cort am văzut cel mai minunat timp pe care și-l poate dori un turist, un cer curat cu soare. Aș fi urcat din nou pe vârful Moldoveanu. Ne-am uitat la pagubele cauzate de urs, am făcut curat, am început să împachetăm și ne-am îndreptat spre mașina.

Datorită vremii bune și rucsacurilor ușurate, am decis că pe drumul de întoarcere vom merge pe creastă. Așa că am urcat pe marcajul triunghi roșu la Șaua Podragului apoi am continuat pe bandă roșie spre Lacul Bâlea. Am trecut de vârful Podragu (2462m) și de Lacul Giurgiului (2140m), apoi am urcat pe vârful Mircii (2470m).  A urmat o porțiune de drum foarte îngust, care a trecut lângă Arpașu Mare (2468m), Șaua Vârtopului (2287m), vârful Păru de Fier (2316m), Nerlinger Monumentum, așa că am avut ocazia să admirăm peisajul. La sfârșitul crestei, înainte de Fereastra Zmeilor, poteca este plină de lanțuri, uneori trebuia să urcăm un perete de piatră complet vertical, numele locului sugerează și dificultatea acestuia, La trei pasi de moarte. Ajungând la Fereastra Zmeilor ne îndreptăm deja pe drumul cunoscut, pe banda roșie .

Timpul trecea repede, am luat rămas bun de la munte. Ajungând la Lacul Capra ne-am odihnit pentru ultima oară, apoi am coborât din șa pe triunghiul albastru spre Lacul Bâlea.

înregistrarea traseului Strava de a treia zi:

Traseul nostru se poate parcurge într-o zi, dar acest lucru este condiționat de o rezistență fizică extrem de bună și cunoștințe de drumeție alpină. Noi nu ne-am grăbit, așa ca am făcut traseul linistit în 3 zile.

IMPORTANT: oricât de experimentat ar fi cineva, întotdeauna trebuie să aibă grijă, fără a subestima puterea naturii!

[easy-image-collage id=242]

Tac

Urcarea pe vârful Moldoveanu a fost eliminată de pe Bucket list-ul meu, dar urcarea pe vârful Moldoveanu în vreme bună a fost adăugată.

Recomand tuturor minunile Munților Făgăraș!